Biserica Ortodoxă „Sf.Mare Mucenic Gheorghe”

Pe un promontoriu de la nord-vestul satului ne întâmpină spectaculosul ansamblu al bisericii fortificate, ce aminteşte de statutul privilegiat pe care localitatea l-a deţinut. Biserica, ridicată în stil gotic în prima jumătate a secolului al XIV-lea, are un plan insolit, fiind o biserică cu două nave şi un cor amplu al cărui arc triumfal se sprijină pe coloane cu capiteluri decorate cu frunze de viţă, motiv legat desigur de sursa de bogăţie a localităţii, vinul.

Sanctuarul compus din două travee, un cor dreptunghiular şi absida pentagonală, este acoperită cu bolţi cilindrice cu penetraţii susţinute de ogive cu nervuri care pleacă direct din perete şi se îmbină în chei de boltă cu decor floral. La interior nava principală a primit o boltire semicilindrică cu penetraţii de factură barocă din cărămidă cu decor de stuctură. Nava laterală comunică cu nava centrală prin trei arcade în arc frânt,spaţiul acesteia fiind boltit cu bolţi în cruce. Introducerea tribunei prin divizarea navei laterale a mărit spaţiul liturgic, amintind prin aceasta de soluţia similară de la basilica din Teaca.

Pe exterior, biserica este articulată prin contraforturi treptate, mai scunde pe peretele corespunzător navei laterale. Alipit corului pe nord se găseşte sacristia amplă, luminată printr-o fereastră îngustă de factură gotică. Accesul în sacristie se realizează printr-un portal în arc frânt cu muchia teşită. Portalurile de sud şi de vest au forme diferite. Portalul sudic în arc frânt este divizat având o deschidere dreptunghiulară cu colţurile rotunjite. Faţada vestică dezaxată din cauza navei laterale este încoronată de un fronton triunghiular decorat printr-o rozasă decorată cu patru lobi înscrişi. Portalul amplu, cu deschidere semicirculară profilat cu toruri cilindrice întrerupte a fost considerat ca un element al unei faze romanice în evoluţia monumentului. Ferestrele cu deschideri în arc frânt sunt lipsite de menouri. Decorul ferestrelor cuprinde un repertoriu larg de motive: arcuri semicirculare festonate cu triunghiuri curbate, polilobi cu motive flamboiate înscrise în arcuri sau libere, opera unor pietrari cu o experienţă bogată în lucrări de acest tip. Incinta cu ziduri masive, cu ruperi de pantă ce urmează forma terenului şi metereze are amplasată spre sud-est, un masiv turn ce se prezintă astăzi uşor înclinat din cauza excavaţiilor practicate în vecinătate, a avut un rol defensiv expresiv ilustrat. Zidul este străpuns de metereze şi guri de tragere în formă de gaură de cheie întoarsă, caracteristice arhitecturii de apărare medievale. Turnul dispus pe latura de sud a incintei, de plan rectangular , are două nivele şi un acoperiş înalt cu o galerie deschisă din lemn. Etajul turnului, accesibil din exterior, cu evident rol defensiv prezintă de asemenea găuri de tragere în formă de cheie întoarsă.

Ansamblul bisericii fortificate din Lechinţa face parte din seria de biserici gotice nord-transilvănene care a avut o incintă de apărare şi cu rol de subliniere a statutului de aşezare liberă. Evoluţia şi etapele constructive ale monumentului sunt greu de identificat prin simpla parcurgere a înfăţişării sale actuale. Elementele unei etape romanice ar putea fi descifrate în prezenţa colonetelor angajate de la arcul triumfal şi poate în forma portalului vestic, dar care se găsesc şi în arhitectura gotică din regiune.

Biserica a fost refăcută în veacul al XV-lea ca o biserică sală, care pe parcursul edificării a mai primit o laterală, pentru a mări spaţiul liturgic şi care a dus la inedita planimetrie a bisericii din Lechinţa. Intervenţiile baroce din secolul al XVIII-lea modifică parţial aspectul interior al navei. Mobilierul bisericii cuprinde un tabernacol de la sfârşit de secol XV, datat 1494, altarul clasicist datând de la 1800. Biserica a deţinut o orgă confecţionată de meşterul Carl Hesse la 1861. Clopotul mare datează din 1793, celelalte fiind turnate la 1923.Locasul de cult reprezinta încă o clădire declarată monument istoric.