Biserica Scroafei din Dipsa-Bijuterie arhitectonica

Biserica Scroafei, este o biserică tip sală, constructie masivă în stil gotic târziu, cu contraforturi puternice. Pe unul dintre frontispicii, există un basorelief al scroafei care a găsit comoara ce a dus la ridicarea sfântului lăcas. Alături, în stânga, un ceas solar, ne ajută si azi, chiar dacă nu cu foarte mare precizie, să stim ora. Turnul clopotnită, cu o înăltime de 45 de metri, are o boltă deschisă la bază si este construit pe cinci niveluri, plus coiful piramidal. Turnul, datorită înăltimii sale, avea în vechime rolul de a semnala pericolele iminente ce s-ar fi putut abate asupra satului, biserica constituind dealtfel si un bun adăpost al populatiei în vremuri de restriste. Interiorul este de-a dreptul fascinant, aici putându-se admira structura barocă a boltilor, care datează din secolul XVII, refăcută după incendiul ce a afectat biserica în 1751. Nava si sacramentul au o înăltime de aproximativ 30 de metri. Constructia se remarcă, de asemenea, prin buna calitate a lucrărilor de pietrărie ,a portalurilor si a ferestrelor. În anii ‘80, biserica evanghelică din satul Dipsa a fost cumpărată de către credinciosii ortodocsi. Aceasta a fost renovată, fără ca să se intervină în aspectul initial al constructiei. Până să devină ortodoxă, cât au mai existat credinciosi de rit evanghlic, biserica a servit ambelor culte, evanghlic si ortodox, slujindu-se alternativ. Altarul lăcaşului are reproduceri după trei picturi celebre ale lui Leonardo da Vinci, „Noli me tangere”, „Cina cea de taină”, „Răstignirea”.

Legenda spune că în jurul anului 1275, cu ocazia marii invazii tătare, oamenii locului si-au strâns banii agonisiti într-o căldare, pe care au îngropat-o pe câmp. Au părăsit satul, fugind din calea năvălitorilor, sperând ca la întoarcere să-si recupereze avutul. Se pare, însă, că după revenirea în sat, au uitat locul în care au îngropat comoara. Aceasta a stat ascunsă vreo două sute de ani, până când scroafa unui gospodar din localitate, scurmând într-una din zile pământul, a scos la iveală o oală plină de galbeni. Oamenii satului, au luat ca pe un semn sfânt regăsirea comorii. Sfatul bătrânilor a hotărât că cel mai bine este ca banii găsiti să fie folositi pentru ridicarea unei biserici. Astfel, s-a hotărât ca locul pe care să fie ridicată biserica, să fie acelasi unde au fost găsiti galbenii, iar scroafa norocoasă să primescă tot meritul cuvenit.

Recent a fost repus in miscare ceasul din turnul bisericii. Cu o precizie de invidiat ceasul vesteste trecerea timpului, la fiecare sfert de ora, prin dangat grav de clopot. La 15 min. bate odata, la 30 min. bate de 2 ori, la 45 min. bate de 3 ori, la fix bate de 4 ori, apoi cu un alt clopot bate ora exacta. Nu se poate descrie in cuvinte fiorul care te incearca in miez de noapte cand clopotul bate de 12 ori. Mecanismul a fost reconditionat cu multa iscusinta si rabdare de un mecanic auto Nelutu Buzan un localnic tare mandru de reusita lui.

„Biserica e una dintre cele mai frumoase monumente istorice de artă din Europa de Est. Lăcaşul are o frumuseţe aparte”, susţine istoricul Vasile Duda. Tot el mai spune că, în cărţile de istorie a artei, efortul construirii bisericilor gotice e comparat cu cel a ridicării piramidelor. „Ridicarea bisericilor gotice, impozante şi impresionante, dura 100 de ani, chiar 150 de ani. Într-un timp îndelungat şi cu mult efort s-au construit şi piramidele din Egipt”, adaugă Duda.

Deşi e unică în ţară prin frumuseţe şi misterul ce o înconjoară, Biserica scroafei din Dipşa are foarte puţini turişti. „Primesc pe an aproape 100 de vizitatori din Elveţia, Austria şi Ungaria. Toţi ştiau de Biserica scroafei şi niciunul dintre ei n-avea habar că e în Dipşa”, povesteste părintele Liviu Tătaru.